Rezistența la schimbare sau ”reinventarea roții”

“Nu îţi vei schimba niciodată viaţa până când nu schimbi ceva ce faci în fiecare zi.”
(Mike Murdock)

Velociped

Cea mai profunda preocupare in vremuri de schimbari majore ca cele la care le traim acum (n.a. nu vreau sa ma agat de cuvinte ”tari” ca revolutie sau criza...suntem deja saturati de ele..) este sau ar trebui sa fie adaptabilitatea.

Ce facem, cum procedam sa ne dezvoltam, sa ne imbunatatim capacitatea noastra nativa de adaptare? Raspunsul este simplu - pe principiul, ”usor de zis, greu de facut”: sa ne reeducam si autoeducam in acest sens.

O.k. , veti zice: s-au ”trezit” si astia de la Nonformal !

Ce noutate ! De ani buni suntem bombardati de informatii, care de care mai presante despre recesiunea financiara si economica, despre criza resurselor naturale si umane, tensiuni sociale si politice, reforma, revizuire, etc.. Si..?

Si..nimic.., tocmai aici s-a produs ”declicul”. Vedem la televizor, auzim la radio, citim pe internet, simtim in buzunare si pe propria piele, dar ...nu facem nimic.

Asteptam. Inghetati. Ce? Nu stim...

Evident, nu putem sa ne condamnam singuri ca manifestam – ca toate celelalte organisme, rezistenta la schimbare. E ceva natural vom spune. Si este adevarat. Cel putin pana la un punct.

Insa lumea a fost, este si va fi mereu in schimbare.

Schimbarea este singura constanta a vietii, suna paradoxal, dar este real (pe ideea de baza: ”nimic nu dispare, totul se transforma”, sâc!).

Acum, pe drept cuvant, schimbarile ce ne asediaza au un ritm accelerat, ca un tren de mare viteza (ati calatorit cu TGV-ul vreodata?) pe care nu mai reusim sa-l infranam sa se opreasca in statie ca sa putem urca. Ce facem? Stam cu mainile in san pe peron si ne uitam cum trece trenul? Da, putem face si asta, dar cu ce folos? Sau, ..ajustam din timp viteza de croaziera, verificam sau imbunatatim sistemul de franare, mutam statiile, sau ..reinventam sinele si trenul? Sau, de ce nu, inchiriem o bicicleta (fatala masinarie velocipedul asta)? Toate pot fi solutii.

Avem capacitatea extraordinara de a invata, de a face fata, de a ne adapta (si vom mai vorbi de aceste lucruri fascinante pe care le detinem).

Dovada: supusi constant schimbarii, suntem inca aici; intregi, vii, minunati.

Exista posibilitatea ca ceea ce a functionat altadata sa nu mai produca aceleasi rezultate in noul context? Am putea avea nevoie de alte perspective si metode care sa ne conduca la alte solutii? Ce raspuns ati da?

Noi, nonformalii am spune Da. Si atentie! Nu spunem  ca ar trebui reinventata roata. In definitiv, de la sumerieni incoace si-a dovedit cu varf si indesat utilitatea..., numai sa nu uitam ca a mai fost upgradata si ea din timp, in timp, pentru a se ”potrivi” diferitelor ”dispozitive” (ce bine s-ar potrivi o reinventare de traducere a englezescului ”device”) dezvoltate pe parcurs.

Ce  mai credem noi? Pai, in primul rand, socotim ca nu exista o cheie garantata in 4, 7 sau 15 pasi... (si nu suntem nihilisti!).

In al doilea rand (si suntem sinceri!), daca ne ”mentinem” in stadiul de reactiune si nu actionam in vreun fel, tot noi vom plati la scadenta (cu dobanda de rigoare atasata), riscurile pe termen lung ale indeciziei noastre si confortului sustinut de aceasta.

Asa ca venim cu doua propuneri (si va asteptam cu nerabdare sa ne dezmintiti sau sa ne sprijiniti), care sa ne serveasca in luarea unei decizii privitoare la intrebarile expuse:

  1. upgradarea personala
  2. “Fii schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume”
    (Mohandas Gandhi)

  3. regandirea educatiei

“Crează o viziune şi nu lăsa niciodată mediul, convingerile altor oameni sau limitele trecutului să îţi afecteze deciziile.
Ignoră înţelepciunea convenţională”

(Anthony Robbins)

Avem cateva concepte interesante pentru fiecare din aceste puncte, cu toate acestea,  sau tocmai pentru asta, asteptam cu nerabdare interactiunea cu dvs. si solicitam mai intai opiniile dvs...

Va asteptam la dezbatere!

Tinuta este, binenteles si obligatoriu,...Nonformala!